18 aprilie 2009

Viata in valiza

Ne-am mutat in casa noua.
E a treia oara, in ultimul an si jumatate, cand imi pun lucrurile in saci si incerc sa le gasesc un loc, in alta parte decat cea cu care eram obisnuita. Sunt total dezorientata, nu-mi gasesc hainele, nu gasesc nimic de notat, nu ma gasesc.
Si nu stiu cum de s-au strans atatea lucruri care-mi sunt indispenabile. Imi amintesc cum, in adolescenta, ma gandeam ca viata mea incape intr-o valiza (auzisem undeva expresia asta si imi placuse teribil ideea). Iar acum...
Ma intreb care ar fi lucrurile la care nu as renunta. Intai, jurnalul si stiloul. Apoi chitara. Ar urma o carte. Intrebarea e: care carte? Caci mi-e foarte greu sa renunt la una sau la alta. Si pe urma, parca as vrea sa iau si calculatorul cu mine... Si uite asa reusesc sa umplu nu numai o valiza.
(As putea sa adaug si lucrurile copilului, care, in momentul de fata, este perceput - de catre ceilalti, dar si de catre sine - ca un fel de anexa a mea, un alt organ, deci, automat, va apartine, tot de valiza mea...)

Dar, la urma urmei, nici nu conteaza. Caci eu tot nu am nici o valiza. Eu am doar rucsac :)...

0 comentarii: